Concediul de acomodare încetează dacă a fost încuviinţată adopţia?

Menționăm că, potrivit legislației în vigoare în materia adopției, concediul de acomodare (reglementat la art.50 alin.1 din Legea nr.273/2004, republicată) poate avea o durată de maximum 1 an, în el fiind inclusă și perioada de încredințare a copilului în vederea adopției. Voința leguitorului, exprimată fără echivoc în norma legală a fost aceea ca, începând cu perioada de încredinţare în vederea adopţiei – IVA (şi nu exclusiv în perioada de IVA) adoptatorii să poată beneficia de acest concediu, în scopul acomodării/adaptării copilului la noul său mediu de viață.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca acest concediu să se acorde în mod exclusiv/doar pe perioada IVA, s-ar fi menționat expres acest fapt în norma juridică. Într-o atare situație, în mod evident textul de lege nu ar mai fi conținut sintagma “care include și…” ci ar fi menționat în mod direct faptul că acest concediu se acordă doar pe perioada IVA.
Astfel, concediul de acomodare începe în perioada de IVA, (deci trebuie solicitat după punerea în executare a hotărârii de IVA şi până la rămânerea definitivă a sentinţei de încuviinţare a adopţiei) şi continuă până la împlinirea termenului maxim legal (1 an) ori până la împlinirea termenului pentru care a fost acordat (în cazul în care adoptatorul a solicitat un concediu mai mic de 365 de zile). Astfel, început în perioada de IVA, concediul continuă și după încuviințarea adopției, respectiv în perioada de monitorizare post adopție (acestea fiind celelalte etape firești ale procedurii de adopție, incluse-conform normei legale-în concediul de acomodare). De asemenea precizăm și faptul că, la art. 51 din actul normativ menționat mai sus sunt enumerate în mod expres/ limitativ (și nu exhaustiv) condițiile de încetare a concediului de acomodare, iar încuviințarea adopției nu reprezintă una dintre condițiile de încetare enumerată de legiuitor în articolul anterior invocat.